Portofelul european pentru identitate digitală (EUDI Wallet) este unul dintre cele mai importante proiecte europene din ultimii ani în domeniul identității digitale. Termenul nu este îndepărtat iar pregătirea ia timp.
EUDI Wallet nu se află încă pe agenda multor organizații. Nu pentru că subiectul ar fi ignorat deliberat, ci pentru că nu este încă perceput ca o prioritate imediată de business. Această percepție merită reconsiderată.
Când pornește un proiect EUDI Wallet
Momentul când portofelul european pentru identitate digitală va apărea pe agenda organizațiilor nu este departe. Managementul, departamentele juridice sau de conformitate, managerii de produs vor înțelege că organizația va trebui să se adapteze și subiectul va ajunge la IT: “Uitați-vă voi cum funcționează, vedeți ce presupune o integrare.”
Este un prim pas firesc dar nu este suficient. Echipa IT va explora specificațiile, va testa o conexiune de bază, va verifica cum comunică sistemele. Utilizarea unor resurse externe, așa cum este Sandbox-ul EUDIW al certSIGN care permite testarea funcționalităților ecosistemului EUDI Wallet simplifică efortul de integrare. Partea tehnică va începe să prindă contur. Și tocmai în acel moment apare o întrebare cheie: cine preia proiectul de aici?
De ce EUDIW nu poate rămâne doar la IT
În realitate, integrarea EUDI Wallet este o transformare de business, nu doar una tehnologică.
O integrare cu EUDIW nu înseamnă doar că sistemele comunică. Înseamnă că, în procesele de business, organizația solicită date din wallet-ul unui utilizator sau scrie date în acesta.
Organizațiile trebuie să își stabilească încă de la început rolul pe care îl au în ecosistemul EUDI Wallet: Sursă autentică (furnizor de atribute) sau Beneficiar (consumator de atestări ale atributelor)
Sursă autentică poate fi o bancă, ce emite un IBAN, o universitate care furnizează informații cu privire la situația academică a unui student, Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări, care emite permise de conducere, instituții/colegii profesionale ce emit drepturi de practică în diverse domenii etc. Sursele autentice nu comunică direct cu EUDI Wallet, ci prin intermediul prestatorilor calificați de emitere a atestatelor electronice ale atributelor (QEAA provider).
Beneficiar poate fi orice companie sau instituție care are nevoie să știe informații despre clienții săi: bănci și alte instituții financiare, furnizori de servicii telco, asiguratori, companii de închiriere auto, furnizori de servicii esențiale (energie, apă, salubrizare etc.), universități și alte forme de învățământ, clinici și spitale etc.
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/848 este explicit în privința acestui statut: înregistrare formală într-un registru național, declararea exactă a fiecărui atribut solicitat și a scopului pentru care este solicitat, operarea strictă în limitele acestor declarații. Solicitarea de date dincolo de cele declarate este motiv explicit de excludere din ecosistem.
În multe situații, așa cum sunt instituțiile financiare, o organizație poate avea ambele roluri: folosește EUDI Wallet în procesul de cunoaștere a clientelei (KYC) și cele reglementate de Regulamentul AML și, de asemenea, poate furniza către portofel și valida informații, așa cum este IBAN-ul.
Întrebările la care trebuie să răspundă business-ul
Din punct de vedere business trebuie stabilit foarte clar care sunt informațiile necesare și de ce.
Unde este folosită identitatea clientului astăzi (onboarding, autentificare, contractare etc.)? Ce date va solicita organizația din wallet-ul utilizatorului? De ce exact acele date și nu altele? Cine aprobă intern aceste scopuri? Sunt aliniate cu politica de confidențialitate existentă? Pentru organizațiile din sectoare reglementate, cum se articulează aceste fluxuri cu obligațiile de KYC sau AML?
Acestea sunt întrebări pentru management, juridic și compliance. Dacă proiectul rămâne doar în IT, aceste întrebări fie nu se pun, fie primesc răspunsuri provizorii care vor trebui revizuite mai târziu, cu costuri semnificativ mai mari.
Aici intervine un proces de analiză internă în care se va stabili foarte clar ce informații sunt esențiale pentru desfășurarea activității și care pot fi eliminate, pentru ca procesele să fie cât mai simple.
Trebuie determinat din punct de vedere legal, ce înseamnă consimțământ valid, care sunt obligațiile care apar, dar și cum se aliniază politicile interne cu reglementările europene și naționale existente.
Un punct foarte important este experiența clientului – UX
Experiența clientului va trebui îmbunătățită și va fi nevoie de o regândire a procedurilor/proceselor: solicitările de date să fie cât mai puține, explicate cât mai clar, astfel încât încrederea utilizatorului să crească și procesul să fie simplu și cât mai prietenos.
Cum arată o abordare care pornește corect
Explorarea tehnică inițială trebuie începută cât mai devreme, este valoroasă și necesară. Ea trebuie urmată rapid de o etapă în care celelalte departamente modelează împreună fluxurile reale: ce solicită organizația, de la cine, în ce context și cu ce justificare.
Echipa IT implementează aceste fluxuri. Decizia asupra conținutului lor aparține business-ului.
Folosirea Sandbox-ului EUDIW al certSIGN sprijină aceste etape exploratorii. Echipa tehnică poate testa cum funcționează integrarea, iar echipele de business și compliance pot vedea concret ce decizii trebuie luate: ce atribute apar în flux, ce consimțăminte sunt implicate și ce se întâmplă la fiecare pas al procesului.
Este un mediu sigur în care cele două conversații, tehnică și de business, pot avea loc în același timp, pe date reale, înainte de orice decizie de producție.
Companiile care vor testa din timp vor avea un avantaj clar, pentru că vor ști exact ce au de făcut atunci când EUDI Wallet va fi obligatoriu.
