Înaltă Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă a reținut echivalența între semnătura electronică calificată și cea olografă pe documentele transmise către o instanță de judecată și de asemenea a recunoscut modalitatea electronică de comunicare a actelor în cadrul procesului civil, atât timp cât acestea poartă o semnătura electronică calificată.

Ambele aspecte se regăsesc în Decizia ÎCCJ nr. 520/2019 pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2019, care poate fi consultată integral aici. În cadrul acesteia, instanță supremă a analizat excepția nulității recursului transmis prin email la instanță a cărei hotărâre se atacă în condițiile în care nici cererea de recurs, nici emailul nu purtau o semnătura electronică calificată.

În urmă dezbaterilor, Instanță supremă a statuat că în situația în care o parte înțelege să transmită instanței cereri în format electronic “existenţa semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă”, semnătura electronică calificată “conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate” și “oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoană care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii”.

Considerăm salutară decizia instanței supreme care credem că va încuraja practicienii dreptului să treacă la folosirea mijloacelor digitale de semnare și comunicare a actelor în cadrul actului de justiție. Astfel, și instanțele vor trebui să se adapteze la gestionarea electronică a actului de justiție, la comunicarea rapidă și eficientă cu actorii acestuia.