ÎCCJ admite echivalenţa între semnătura electronică şi cea olografă, în documentele transmise instanţelor

ÎCCJ admite echivalenţa între semnătura electronică şi cea olografă, în documentele transmise instanţelor

Înaltă Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă a reținut echivalența între semnătura electronică calificată și cea olografă pe documentele transmise către o instanță de judecată și de asemenea a recunoscut modalitatea electronică de comunicare a actelor în cadrul procesului civil, atât timp cât acestea poartă o semnătura electronică calificată.

Ambele aspecte se regăsesc în Decizia ÎCCJ nr. 520/2019 pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2019, care poate fi consultată integral aici. În cadrul acesteia, instanță supremă a analizat excepția nulității recursului transmis prin email la instanță a cărei hotărâre se atacă în condițiile în care nici cererea de recurs, nici emailul nu purtau o semnătura electronică calificată.

În urmă dezbaterilor, Instanță supremă a statuat că în situația în care o parte înțelege să transmită instanței cereri în format electronic “existenţa semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă”, semnătura electronică calificată “conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate” și “oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoană care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii”.

Considerăm salutară decizia instanței supreme care credem că va încuraja practicienii dreptului să treacă la folosirea mijloacelor digitale de semnare și comunicare a actelor în cadrul actului de justiție. Astfel, și instanțele vor trebui să se adapteze la gestionarea electronică a actului de justiție, la comunicarea rapidă și eficientă cu actorii acestuia.

Categorii
1